Record pentru Viata… Recordul bunului simt !


sars uz muntenia

 

Asteptam cu sufletul la gura. De o saptamana, tot asteptam. Timpul isi reducea viteza existentiala din ce in ce mai mult, parca devenise un melc, asa de agale trecea. Pe Facebook, vedeam zilnic o fotografie de coperta :”AMR 3 zile, AMR 1 zi…”

In sfarsit si ziua 0 ! 

Recunosc, ca in seara dinaintea evenimentului, nu am dormit bine, am dormit agitat, si am visat avioane, si la propriu si la figurat. Ajung pe Maior Coravu, intrarea oficiala. Ambulantele misunau in sus si in jos, harnice si organizate, ca intr-un musuroi de furnici. Fiecare stia ce are de facut. Nimeni nu se abatea de la planul dinainte stabilit. Ajung in fata, la Loja VIP. Raman blocat o secunda… O mare portocalie mi se infatisa privirii.

O Mare Portocalie, reprezentata de oameni, Oameni care au decis, ca ei nu stiu si pot trai altfel, decat ajutand, salvand, incercand de fiecare data,permanent, sa fie omul potrivit la locul potrivit !

Eu reprezentam U.S.A.R.S Romania – Urban Search and Rescue. Ma simteam Rosu, intr-o mare portocalie. 

 

mare galbena

 

Valcea, Maramures, Harghita, Ploiesti, si lista poate continua, veniti sa arate ca putem, ca Romania a iesit din blegeala mentala, in care s-a zbatut atatia ani. Ne organizam pe caprarii, pe judete si grupuri. Il sun pe Vlad ne localizam si ne regrupam. Apare si Andrei „Terente” cu prietena. Intre timp isi face aparitia si Radu & Co. ne grupam, pe langa o tigara si o gura de suc. Se impart tricourile negre, legitimatii, care de pressa, care pentru coordonatori, si ne incolonam trupa noastra vesela,si batuta in cap de soare catre Zona noastra.

In timp ce mergeam spre zona noastra, sa luam bilete si ce mai era necesar din punct de vedere logistic-organizatoric, gandul imi fuge departe, in Retezat, la Catalin. Ii promit in gand ca o sa fie bine. Ajungem la bilete, iau bilete, zic sa iau pentru toti, ca poate ceilalti nu apuca sa ia.

ora 14:25

Il parcam pe Mitica, manechinul pe care se fac compresiile, (sau vb lui Vlad, Manechinuitu`, o fi din neamul lui Manitu asta ) Mitica,si celelalte bagaje, langa un perete si Radu dispare…Scot un cui de cosciug si ii dau foc. Sed pe sarcofagul lui Mitica, si privesc lenes (de la caldura) afluenta oamenilor, care se miscau lenes ca un sarpe ghiftuit, veniti sa invete ceva.

Oameni care au inteles, ca trebuie sa-si dea la o parte valul ignorantei de pe ochi, si au ales sa isi sacrifice o zi de gratar, in folosul lor, si al semenilor lor, in caz de nevoie.

ora 15:00

Sunt cu Radu & Co, ne indreptam spre un agregat de cafea, care in ziua aceea era hotarat sa isi manifeste altruismul la cote maxime : cafeaua era gratis ! Ne lipim de cate o cafea si dam foc la cateva cuie de cosciug (fumatorii stiu de ce !). Tensiunea se simtea in aer…Vlad disparuse, il simteam telepatic, ca e agitat… Ce sa ii fac, inca unu nascut in Zodia Apucatilor. Cred ca la micul dejun mananca baterii Duracell ! 🙂

Ora 15:30

Sun acasa. Consoarta cu o voce semi-adormita, imi zice ca vine la actiune. Ii comunic sa suplimenteze „suportul logistic” : apa, suc, si ceva de bagat la intuneric. Intr-un final ajunge si ea, parcam restul de bagaje, si ii pun biletele in mana. Ii explic ce are de facut cu ele, si o expediez. Stiam ca se va descurca. La chestii de PR, nu prea ii sta nimeni in fata…Inca un consumator de Baterii Duracell… Il localizez pe Radu & Co. si cobor la el, jos in tribune,pe primul rand. Manechinuitu, astepta cuminte sa-si etaleze sternul, in toata splendoarea lui.

Ora 16:00

Urc dupa ceai rece, cu gheata. Iau 2 pahare, si le transport catre Radu. Bem un ceai rece, cu gheata. Dna Alice Grasu prezinta manevrele de resuscitare. Sonorizarea este de 2,5 lei. Se aude ca din canal. Raed Arafat, are un cuvant de introducere. A vorbit putin, ce poti sa spui in astfel de momente ?

ora 17:00 

Cabral, propune sa mai asteptam un pic, inca nu venisera toti. Sau nu atat cat s-ar fi dorit. Asteptam. 2 copii, cu mama aferenta, stresau o minge verde., se foiau.rabdarea lor era spre final, in privirile lor citeam nevoia de actiune, raportata la expectanta si in stransa legatura cu energia specifica varstei.

                                                                  Se intoneaza Imnul Romaniei ! LIVE ! 

imnul romaniei - national arena

steag

                         Un Moment solemn ! Pentru multi dintre noi, care mai stim sa simtim, ROMANESTE !

Ora 17:15

Se da startul ! Ne luam „jucariile” si incepem sa explicam… Simplu si in cuvinte simple, omenesti, sa inteleaga toti. Atat manevrele de resuscitare CORECTA cat si IMPORTANTA  acestor manevre. Copii, ne coplesesc cu intrebari, dar se straduiesc sa INVETE  corect!

 

explicatii_1

 

explicatii_3

 

Ora 17:50

Se anunta finalul celui mai mare curs de resuscitare,gratuit. Suntem rugati sa nu parasim stadionul, pentru validarea Recordului.Stam de vb, cu cursantii pe care i-am avut. Le mai explicam, „mici” detalii, detalii care fac diferenta, dintre Viata si Moarte. Oamenii asculta curiosi si interesati. Pun intrebari, sunt vadit interesati. Alte intrebari.Multe.

SAJ-urile incep sa se retraga spre masinile cu care au venit. Il strangem si noi pe Mitica si o luam la pas, catre iesire. Mitica iar s-a ingrasat…Iar imi vine sa ii spun lui Radu sa il treaca pe Mitica pe o dieta severa. Ma umfla rasul, vizualizez o imagine, in care Mitica ar arata subnutrit…Inaintam incet catre iesire. Radu & Co. s-au dus sa completeze niste Rapoarte. Stau cu consoarta, la iesire, molfai o tigara si ling o gura de apa.

Ora 18:30

In loc de concluzii :

Apare si Vlad. Radiaza ca Farul de la Constanta. E fericit, ca si mine de altfel.

Am REUSIT ! 

Fiul Ploii (Vlad) zambeste larg,cu toata oboseala. Ne simtim impliniti. Ne simtim intregi. 

vlad_zambeste

Am aratat, celor 10.000 de romani, prezenti, cu sau fara Record, ca diferenta dintre Viata si Moarte, sta si in Puterea noastra.Ca pana la Dzeu nu te mananca Sfintii.

Ca nu neaparat Recordul, cat imaginea acelor copii, care se uitau in ochii nostrii, si ne rugau,din priviri, cautandu-si forta prin noi, sa „poata” sa faca o compresie corecta. Oboseau, transpirau din greu, dar nu se lasau, continuau sa „apese” sa „poata” si ei sa faca o compresie. Cred ca daca Mitica ar fi putut sa vorbeasca, ar fi spus :”Bravo, stiu ca poti !”

Am aratat celor 10.000   de romani, ca o mentalitate stramba, se poate schimba. Ca scopul nu este acela de a bea o cafea „gratis”… Ca o Mare Portocalie, poate deveni Ocean.

Oceanul Vietii…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astept parerea ta despre acest articol. Multumesc !