Hermann von Keyserling aminteste din vremuri de demult, ca miscarea esentiala – primordiala, a spiritului, nu este cunoasterea ci, cu adevarat exprimarea reala a unui spirit liber, este curajul. Si aceasta atitudine riscanta, in sinea ei, este insotita si de spirit, de energie, devine credinta. Credinta in tine, in Divinitate, fiecare cum o simte el, si cum se auto-raporteaza la ceea ce se numeste Divin.
Asadar, cum spunea si parintele Arsenie Papacioc, ar trebui sa facem „exercitii de verticalitate”, avand in vedere, societatea in care ne desfasuram mosorul vietii, este intr-o permanenta dinamica, social-morala, tehnologica, si de ce alta natura mai vreti, o societate in care totul este programat, limitat, ca mai apoi sa apara altcineva care sa te indemne sa iti depasesti limitele, sa treci la alt Eu !
Aceasta dinamica, aceasta centrifuga existentiala in care suntem prinsi, zi de zi, ne stoarce, intocmai ca o masina de spalat, apa din rufe, de ceea ce numesc eu conectarea cu Divinul, cu Sinele Superior. Dispare verticalitatea, coloana vertebrala se indoaie pana la epuizare, dispar principiile de viata, dispare pana ca si moralitatea aceea mostenita de la batranii care ne povesteau despre caltoriile lui Fat Frumos si Zmeul cel rau.
Si atunci omul, este „golit de sine”, cum spunea Blaise Pascal ; golit de sine omul va cauta inutil, cu zenzatia de permanenta, frumosul, binele, toleranta si intelegerea, numai in exteriorul sau. Marii initiati ai lumii, nu ne indeamna sa ne privim imbracand haina narcisismului, ci sa fim (sau sa devenim) oglinda noastra, printr-o adanca constientizare ca suntem cel mai frumos lucru, Zamislit de Creator(i).
Savantul- martir,Alexandru Mironescu, care a vazut intunericul vietii si prin ferestrele inchisorii de la Aiud, spunea ca „pacatul se transmite ca si viata….”, subliniind ca, „nu numai boala se transmite ci si sanatatea”. Deci, facand exercitii de verticalitate, ne reconectam cu noi, cu baza existentiala, redevenim umani, in orice sens, in orice directie, refacem intregul primordial, renuntand la altoiul atipic care ne-a fost (in)plantat pe sufletul romanesc, si care ne-a schimbat directia radacinilor.
Exercitiile de verticalitate, au menirea de a ne ridica din incovoierea dureroasa a coloanei vertebrale, de a putea sa privim Lumina, nu doar cu ochii, ci sfaramand zidurile (auto) impuse, si lasand lumina sa ne mangaie Sufletul, lasand lumina sa isi urmeze menirea. Si noi odata cu Ea. Si da, exercitiile de verticalitate, ca si Examen in fata Vietii, vor culmina cu stralucirea noastra !
Asa cum am fost creati, dintru–nceput.
Mergand mai departe cu rationamentul, odata renascuta verticalitatea, odata refacuta conexiunea matriciala, omul, capata noi valente, noi coordonate de exprimare-traire, capata puterea de a fi deschis, de a fi conectat.
Devenind astfel propriul tau Profesor, in acelasi timp ce esti si elev !
Odata ce ti-ai luat examenul de Lumina, Adevarul nu ti se mai pare interzis, iar tacerea incepe sa vorbeasca, parasind starea de mutenie,si in care te prefaceai ca traiesti, eventual mintindu-te in fiecare zi ca maine o sa fie mai bine. Incet, incet devii lumina celorlalti, prin puterea exemplului,lasand mostenire noi lumini, noi valente, noi sisteme de valori, reale si valide, in care nici o coloana vertebrala nu se indoaie pana la durere !
A fi Lumina, inseamna sa poti face, ceea ce nici macar soarele nu poate face :
SA LUMINEZI SI PE INTUNERIC !
O saptamana Luminata tuturor….
White Wolf Romania 